muntișor

Romanian

Etymology

From munte +‎ -ișor.

Noun

muntișor m (plural muntișori)

1. diminutive of munte; small mountain

Declension

Declension of muntișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) muntișor	muntișorul	(niște) muntișori	muntișorii
genitive/dative	(unui) muntișor	muntișorului	(unor) muntișori	muntișorilor
vocative	muntișorule		muntișorilor