muriță

Romanian

Etymology

From mură +‎ -iță.

Noun

muriță f (plural murițe)

1. diminutive of mură

Declension

Declension of muriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) muriță	murița	(niște) murițe	murițele
genitive/dative	(unei) murițe	muriței	(unor) murițe	murițelor
vocative	muriță, murițo		murițelor

References

• muriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN