mustăcioară
Romanian edit
Etymology edit
From mustață + -ioară, or perhaps from a Vulgar Latin *mustaciolum, -a, diminutive of early Medieval Latin mustācium. Compare Aromanian mustãcioarã; cf. also Italian mostacciolo.
Noun edit
mustăcioară f (plural mustăcioare)
- Diminutive of mustață (“moustache”)
Declension edit
Declension of mustăcioară
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) mustăcioară | mustăcioara | (niște) mustăcioare | mustăcioarele |
| genitive/dative | (unei) mustăcioare | mustăcioarei | (unor) mustăcioare | mustăcioarelor |
| vocative | mustăcioară, mustăcioaro | mustăcioarelor | ||