năbușire

Romanian

Etymology

From năbuși +‎ -re.

Noun

năbușire f (plural năbușiri)

1. suffocation

Declension

Declension of năbușire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) năbușire	năbușirea	(niște) năbușiri	năbușirile
genitive/dative	(unei) năbușiri	năbușirii	(unor) năbușiri	năbușirilor
vocative	năbușire, năbușireo		năbușirilor