năluci

Romanian

Etymology 1

Indirectly from Latin lucire, comparable to the Romanian verb luci, or from Old Church Slavonic налоучити (nalučiti).

Pronunciation

• IPA^(key): [nəluˈtʃi]

Verb

a năluci (third-person singular present nălucește, past participle nălucit) 4th conj.

1. to hallucinate, to imagine

Conjugation

    conjugation of năluci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a năluci
gerund			nălucind
past participle			nălucit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	nălucesc	nălucești	nălucește	nălucim	năluciți	nălucesc
	imperfect	năluceam	năluceai	nălucea	năluceam	năluceați	năluceau
	simple perfect	nălucii	năluciși	năluci	nălucirăm	nălucirăți	năluciră
	pluperfect	nălucisem	năluciseși	nălucise	năluciserăm	năluciserăți	năluciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să nălucesc	să nălucești	să nălucească	să nălucim	să năluciți	să nălucească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		nălucește			năluciți
	negative		nu năluci			nu năluciți

Etymology 2

Forms of the noun nălucă.

Pronunciation

• IPA^(key): [nəˈlut͡ʃʲ]

Noun

năluci f

1. inflection of nălucă:
   1. indefinite genitive/dative singular
   2. indefinite nominative/accusative/genitive/dative plural