năpârcuță

Romanian

Etymology

From năpârcă +‎ -uță.

Noun

năpârcuță f (plural năpârcuțe)

1. diminutive of năpârcă

Declension

Declension of năpârcuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) năpârcuță	năpârcuța	(niște) năpârcuțe	năpârcuțele
genitive/dative	(unei) năpârcuțe	năpârcuței	(unor) năpârcuțe	năpârcuțelor
vocative	năpârcuță, năpârcuțo		năpârcuțelor

References

• năpârcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN