năpârstoc

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian напръсток (naprǎstok).

Noun

năpârstoc m (plural năpârstoci)

1. a short person

Declension

Declension of năpârstoc

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) năpârstoc	năpârstocul	(niște) năpârstoci	năpârstocii
genitive/dative	(unui) năpârstoc	năpârstocului	(unor) năpârstoci	năpârstocilor
vocative	năpârstocule		năpârstocilor

References

• năpârstoc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN