nărui

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a nărui (third-person singular present năruie, past participle năruit) 4th conj.

1. to crumble

Conjugation

    conjugation of nărui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a nărui
gerund			năruind
past participle			năruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	nărui	nărui	năruie	năruim	năruiți	năruie
	imperfect	năruiam	năruiai	năruia	năruiam	năruiați	năruiau
	simple perfect	năruii	năruiși	nărui	năruirăm	năruirăți	năruiră
	pluperfect	năruisem	năruiseși	năruise	năruiserăm	năruiserăți	năruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să nărui	să nărui	să năruie	să năruim	să năruiți	să năruie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		năruie			năruiți
	negative		nu nărui			nu năruiți