nastoatel

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic настоатель (nastoatelĭ).

Noun

nastoatel m (plural nastoateli)

1. (obsolete) church leader

Declension

Declension of nastoatel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) nastoatel	nastoatelul	(niște) nastoateli	nastoatelii
genitive/dative	(unui) nastoatel	nastoatelului	(unor) nastoateli	nastoatelilor
vocative	nastoatelule		nastoatelilor

References

• nastoatel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN