nesăbuință

Romanian

Etymology

From nesăbuit +‎ -ință.

Pronunciation

• Hyphenation: ne‧să‧bu‧in‧ță

Noun

nesăbuință f (plural nesăbuințe)

1. (rare) imprudence, recklessness

   Synonym: imprudență

   Antonym: chibzuință

   A fost o nesăbuință să avem încredere în acest premier.

   It was recklessness to trust this prime minister.

Declension

Declension of nesăbuință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) nesăbuință	nesăbuința	(niște) nesăbuințe	nesăbuințele
genitive/dative	(unei) nesăbuințe	nesăbuinței	(unor) nesăbuințe	nesăbuințelor
vocative	nesăbuință, nesăbuințo		nesăbuințelor

Related terms

• nesăbuire (“recklessness”)
• nesăbuit (“foolish, reckless”)

Further reading

• nesăbuință in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)