normocitoză

Romanian

Etymology

Borrowed from French normocytose.

Noun

normocitoză f (plural normocitoze)

1. normocytosis

Declension

Declension of normocitoză

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) normocitoză	normocitoza	(niște) normocitoze	normocitozele
genitive/dative	(unei) normocitoze	normocitozei	(unor) normocitoze	normocitozelor
vocative	normocitoză, normocitozo		normocitozelor