noureț

Romanian

Etymology

From nour +‎ -eț.

Noun

noureț n (plural nourețuri)

1. diminutive of nour

Declension

Declension of noureț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) noureț	nourețul	(niște) nourețuri	nourețurile
genitive/dative	(unui) noureț	nourețului	(unor) nourețuri	nourețurilor
vocative	nourețule		nourețurilor

References

• noureț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN