nunti

Latin

Noun

nūntī

1. vocative singular of nūntius

Romanian

Etymology

From nuntă.

Verb

a nunti (third-person singular present nuntește, past participle nuntit) 4th conj.

1. to organize a wedding, to marry

Conjugation

    conjugation of nunti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a nunti
gerund			nuntind
past participle			nuntit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	nuntesc	nuntești	nuntește	nuntim	nuntiți	nuntesc
	imperfect	nunteam	nunteai	nuntea	nunteam	nunteați	nunteau
	simple perfect	nuntii	nuntiși	nunti	nuntirăm	nuntirăți	nuntiră
	pluperfect	nuntisem	nuntiseși	nuntise	nuntiserăm	nuntiserăți	nuntiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să nuntesc	să nuntești	să nuntească	să nuntim	să nuntiți	să nuntească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		nuntește			nuntiți
	negative		nu nunti			nu nuntiți