nuriță

Romanian

Etymology

From nur +‎ -iță.

Noun

nuriță f (plural nurițe)

1. diminutive of nur

Declension

Declension of nuriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) nuriță	nurița	(niște) nurițe	nurițele
genitive/dative	(unei) nurițe	nuriței	(unor) nurițe	nurițelor
vocative	nuriță, nurițo		nurițelor