oști

Romanian

Etymology 1

Noun

oști n pl

1. plural of oaste

Etymology 2

From oaste.

Verb

a oști (third-person singular present oștește, past participle oștit) 4th conj.

1. to fight in a war

Conjugation

    conjugation of oști (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a oști
gerund			oștind
past participle			oștit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	oștesc	oștești	oștește	oștim	oștiți	oștesc
	imperfect	oșteam	oșteai	oștea	oșteam	oșteați	oșteau
	simple perfect	oștii	oștiși	oști	oștirăm	oștirăți	oștiră
	pluperfect	oștisem	oștiseși	oștise	oștiserăm	oștiserăți	oștiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să oștesc	să oștești	să oștească	să oștim	să oștiți	să oștească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		oștește			oștiți
	negative		nu oști			nu oștiți