oțărî
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Bulgarian оцеря (ocerja).
Verb edit
a oțărî (third-person singular present oțărăște, past participle oțărît) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of oțărî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
| infinitive | a oțărî | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | oțărând | ||||||
| past participle | oțărât | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | oțărăsc | oțărăști | oțărăște | oțărâm | oțărâți | oțărăsc | |
| imperfect | oțăram | oțărai | oțăra | oțăram | oțărați | oțărau | |
| simple perfect | oțărâi | oțărâși | oțărî | oțărârăm | oțărârăți | oțărâră | |
| pluperfect | oțărâsem | oțărâseși | oțărâse | oțărâserăm | oțărâserăți | oțărâseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să oțărăsc | să oțărăști | să oțărască | să oțărâm | să oțărâți | să oțărască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | oțărăște | oțărâți | |||||
| negative | nu oțărî | nu oțărâți | |||||