oțărî

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian оцеря (ocerja).

Verb

a oțărî (third-person singular present oțărăște, past participle oțărît) 4th conj.

1. to infuriate, to enrage
2. to become upset

Conjugation

    conjugation of oțărî (fourth conjugation, -ăsc- infix)

infinitive			a oțărî
gerund			oțărând
past participle			oțărât
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	oțărăsc	oțărăști	oțărăște	oțărâm	oțărâți	oțărăsc
	imperfect	oțăram	oțărai	oțăra	oțăram	oțărați	oțărau
	simple perfect	oțărâi	oțărâși	oțărî	oțărârăm	oțărârăți	oțărâră
	pluperfect	oțărâsem	oțărâseși	oțărâse	oțărâserăm	oțărâserăți	oțărâseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să oțărăsc	să oțărăști	să oțărască	să oțărâm	să oțărâți	să oțărască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		oțărăște			oțărâți
	negative		nu oțărî			nu oțărâți