obârși

Romanian

Etymology

From obârșie.

Verb

a obârși (third-person singular present obârșește, past participle obârșit) 4th conj.

1. (obsolete) to originate

Conjugation

    conjugation of obârși (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a obârși
gerund			obârșind
past participle			obârșit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	obârșesc	obârșești	obârșește	obârșim	obârșiți	obârșesc
	imperfect	obârșeam	obârșeai	obârșea	obârșeam	obârșeați	obârșeau
	simple perfect	obârșii	obârșiși	obârși	obârșirăm	obârșirăți	obârșiră
	pluperfect	obârșisem	obârșiseși	obârșise	obârșiserăm	obârșiserăți	obârșiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să obârșesc	să obârșești	să obârșească	să obârșim	să obârșiți	să obârșească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		obârșește			obârșiți
	negative		nu obârși			nu obârșiți

References

• obârși in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN