obști

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic обьщити (obĭštiti).

Verb

a obști (third-person singular present obștește, past participle obștit) 4th conj.

1. (obsolete) to announce

Conjugation

    conjugation of obști (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a obști
gerund			obștind
past participle			obștit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	obștesc	obștești	obștește	obștim	obștiți	obștesc
	imperfect	obșteam	obșteai	obștea	obșteam	obșteați	obșteau
	simple perfect	obștii	obștiși	obști	obștirăm	obștirăți	obștiră
	pluperfect	obștisem	obștiseși	obștise	obștiserăm	obștiserăți	obștiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să obștesc	să obștești	să obștească	să obștim	să obștiți	să obștească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		obștește			obștiți
	negative		nu obști			nu obștiți

References

• obști in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN