obiciuit

Romanian

Adjective

obiciuit m or n (feminine singular obiciuită, masculine plural obiciuiți, feminine and neuter plural obiciuite)

1. Obsolete form of obișnuit.

Declension

Declension of obiciuit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	obiciuit		obiciuită	obiciuiți	obiciuite
	definite	obiciuitul		obiciuita	obiciuiții	obiciuitele
genitive/ dative	indefinite	obiciuit		obiciuite	obiciuiți	obiciuite
	definite	obiciuitului		obiciuitei	obiciuiților	obiciuitelor

References

• obiciuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN