oblădui
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic обладовани (obladovani).
Verb edit
a oblădui (third-person singular present oblăduiește, past participle oblăduit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of oblădui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a oblădui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | oblăduind | ||||||
| past participle | oblăduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | oblăduiesc | oblăduiești | oblăduiește | oblăduim | oblăduiți | oblăduiesc | |
| imperfect | oblăduiam | oblăduiai | oblăduia | oblăduiam | oblăduiați | oblăduiau | |
| simple perfect | oblăduii | oblăduiși | oblădui | oblăduirăm | oblăduirăți | oblăduiră | |
| pluperfect | oblăduisem | oblăduiseși | oblăduise | oblăduiserăm | oblăduiserăți | oblăduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să oblăduiesc | să oblăduiești | să oblăduiască | să oblăduim | să oblăduiți | să oblăduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | oblăduiește | oblăduiți | |||||
| negative | nu oblădui | nu oblăduiți | |||||