oblicitate
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French oblicité. Equivalent to oblic + -itate.
Noun edit
oblicitate f (uncountable)
Declension edit
Declension of oblicitate
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) oblicitate | oblicitatea | (niște) oblicități | oblicitățile |
| genitive/dative | (unei) oblicități | oblicității | (unor) oblicități | oblicităților |
| vocative | oblicitate, oblicitateo | oblicităților | ||