obloni

Romanian

Etymology

From oblon.

Verb

a obloni (third-person singular present oblonește, past participle oblonit) 4th conj.

1. to put shutters on windows

Conjugation

    conjugation of obloni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a obloni
gerund			oblonind
past participle			oblonit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	oblonesc	oblonești	oblonește	oblonim	obloniți	oblonesc
	imperfect	obloneam	obloneai	oblonea	obloneam	obloneați	obloneau
	simple perfect	oblonii	obloniși	obloni	oblonirăm	oblonirăți	obloniră
	pluperfect	oblonisem	obloniseși	oblonise	obloniserăm	obloniserăți	obloniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să oblonesc	să oblonești	să oblonească	să oblonim	să obloniți	să oblonească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		oblonește			obloniți
	negative		nu obloni			nu obloniți