obrăznici
Romanian edit
Etymology edit
From obraznic.
Verb edit
a obrăznici (third-person singular present obrăznicește, past participle obrăznicit) 4th conj.
- to become naughty, disrespectful
Conjugation edit
conjugation of obrăznici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a obrăznici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obrăznicind | ||||||
| past participle | obrăznicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obrăznicesc | obrăznicești | obrăznicește | obrăznicim | obrăzniciți | obrăznicesc | |
| imperfect | obrăzniceam | obrăzniceai | obrăznicea | obrăzniceam | obrăzniceați | obrăzniceau | |
| simple perfect | obrăznicii | obrăzniciși | obrăznici | obrăznicirăm | obrăznicirăți | obrăzniciră | |
| pluperfect | obrăznicisem | obrăzniciseși | obrăznicise | obrăzniciserăm | obrăzniciserăți | obrăzniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obrăznicesc | să obrăznicești | să obrăznicească | să obrăznicim | să obrăzniciți | să obrăznicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obrăznicește | obrăzniciți | |||||
| negative | nu obrăznici | nu obrăzniciți | |||||