obrinti

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic обѧтрити (obętriti), from Proto-Slavic *obъjętriti, from *ob- +‎ *jętriti.

Verb

a obrinti (third-person singular present obrintește, past participle obrintit) 4th conj.

1. (colloquial) to swell, to inflame

Conjugation

    conjugation of obrinti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a obrinti
gerund			obrintind
past participle			obrintit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	obrintesc	obrintești	obrintește	obrintim	obrintiți	obrintesc
	imperfect	obrinteam	obrinteai	obrintea	obrinteam	obrinteați	obrinteau
	simple perfect	obrintii	obrintiși	obrinti	obrintirăm	obrintirăți	obrintiră
	pluperfect	obrintisem	obrintiseși	obrintise	obrintiserăm	obrintiserăți	obrintiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să obrintesc	să obrintești	să obrintească	să obrintim	să obrintiți	să obrintească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		obrintește			obrintiți
	negative		nu obrinti			nu obrintiți