obrocică

Romanian

Etymology

From obroacă +‎ -ică.

Noun

obrocică f (plural obrocicele)

1. diminutive of obroacă

Declension

Declension of obrocică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) obrocică	obrocica	(niște) obrocicele	obrocicelele
genitive/dative	(unei) obrocicele	obrocicelei	(unor) obrocicele	obrocicelelor
vocative	obrocică, obrocico		obrocicelelor

References

• obrocică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN