ocârmui

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic окръмити (okrŭmiti), from кръма (krŭma, “stern”).

Verb

a ocârmui (third-person singular present ocârmuiește, past participle ocârmuit) 4th conj.

1. to rule

Conjugation

    conjugation of ocârmui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ocârmui
gerund			ocârmuind
past participle			ocârmuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ocârmuiesc	ocârmuiești	ocârmuiește	ocârmuim	ocârmuiți	ocârmuiesc
	imperfect	ocârmuiam	ocârmuiai	ocârmuia	ocârmuiam	ocârmuiați	ocârmuiau
	simple perfect	ocârmuii	ocârmuiși	ocârmui	ocârmuirăm	ocârmuirăți	ocârmuiră
	pluperfect	ocârmuisem	ocârmuiseși	ocârmuise	ocârmuiserăm	ocârmuiserăți	ocârmuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ocârmuiesc	să ocârmuiești	să ocârmuiască	să ocârmuim	să ocârmuiți	să ocârmuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ocârmuiește			ocârmuiți
	negative		nu ocârmui			nu ocârmuiți