ocărî
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Proto-Slavic *okarati, *okoriti.
Verb edit
a ocărî (third-person singular present ocărăște, past participle ocărât) 4th conj.
- to insult, abuse, curse, speak ill of
- 1885, Ion Luca Caragiale, Enormități:
- Să faci toată viața parte dintr-un partid și deodată să te superi și să începi a-l ocărî pentru că unii dintre mulțimea membrilor lui nu-ți mai plac d-tale, sau nu corespund vederilor d-tale etice, asta nu va să zică a face politică.
- To be a member of a party your entire life and to get suddenly offended and start to speak ill of it because you don't like a few of its members anymore, or because they don't align with your ethical views—that you cannot call doing politics.
Conjugation edit
conjugation of ocărî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
| infinitive | a ocărî | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ocărând | ||||||
| past participle | ocărât | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ocărăsc | ocărăști | ocărăște | ocărâm | ocărâți | ocărăsc | |
| imperfect | ocăram | ocărai | ocăra | ocăram | ocărați | ocărau | |
| simple perfect | ocărâi | ocărâși | ocărî | ocărârăm | ocărârăți | ocărâră | |
| pluperfect | ocărâsem | ocărâseși | ocărâse | ocărâserăm | ocărâserăți | ocărâseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ocărăsc | să ocărăști | să ocărască | să ocărâm | să ocărâți | să ocărască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ocărăște | ocărâți | |||||
| negative | nu ocărî | nu ocărâți | |||||