ocaianic

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic окаꙗникъ (okajanikŭ).

Noun

ocaianic m (plural ocaianici)

1. (obsolete) deplorable

Declension

Declension of ocaianic

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ocaianic	ocaianicul	(niște) ocaianici	ocaianicii
genitive/dative	(unui) ocaianic	ocaianicului	(unor) ocaianici	ocaianicilor
vocative	ocaianicule		ocaianicilor

References

• ocaianic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN