ocluziune
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French occlusion.
Noun edit
ocluziune f (plural ocluziuni)
Declension edit
Declension of ocluziune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) ocluziune | ocluziunea | (niște) ocluziune | ocluziunele |
| genitive/dative | (unei) ocluziune | ocluziunei | (unor) ocluziune | ocluziunelor |
| vocative | ocluziune, ocluziuneo | ocluziunelor | ||