ocluziune

Romanian

Etymology

Borrowed from French occlusion.

Noun

ocluziune f (plural ocluziuni)

1. occlusion

Declension

Declension of ocluziune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ocluziune	ocluziunea	(niște) ocluziune	ocluziunele
genitive/dative	(unei) ocluziune	ocluziunei	(unor) ocluziune	ocluziunelor
vocative	ocluziune, ocluziuneo		ocluziunelor