ocnean

Romanian

Etymology

From ocnă +‎ -ean.

Noun

ocnean m (plural ocneni)

1. (obsolete) convict

Declension

Declension of ocnean

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ocnean	ocneanul	(niște) ocneni	ocnenii
genitive/dative	(unui) ocnean	ocneanului	(unor) ocneni	ocnenilor
vocative	ocneanule		ocnenilor

References

• ocnean in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN