ocoșag

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian okosság.

Noun

ocoșag n (plural ocoșaguri)

1. smartness, smarts, brains

Declension

Declension of ocoșag

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ocoșag	ocoșagul	(niște) ocoșaguri	ocoșagurile
genitive/dative	(unui) ocoșag	ocoșagului	(unor) ocoșaguri	ocoșagurilor
vocative	ocoșagule		ocoșagurilor

References

• ocoșag in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN