oficiu

Romanian

Etymology

Borrowed from French office or Latin officium.

Pronunciation

• IPA^(key): /oˈfi.t͡ʃju/

Noun

oficiu n (plural oficii)

1. office

Declension

Declension of oficiu

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) oficiu	oficiul	(niște) oficii	oficiile
genitive/dative	(unui) oficiu	oficiului	(unor) oficii	oficiilor
vocative	oficiule		oficiilor