ogăruș

Romanian

Etymology

From ogar +‎ -uș.

Noun

ogăruș m (plural ogăruși)

1. diminutive of ogar

Declension

Declension of ogăruș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ogăruș	ogărușul	(niște) ogăruși	ogărușii
genitive/dative	(unui) ogăruș	ogărușului	(unor) ogăruși	ogărușilor
vocative	ogărușule		ogărușilor

References

• ogăruș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN