omisiune

Romanian

Etymology

Borrowed from French omission.

Noun

omisiune f (plural omisiuni)

1. omission

Declension

Declension of omisiune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) omisiune	omisiunea	(niște) omisiune	omisiunele
genitive/dative	(unei) omisiune	omisiunei	(unor) omisiune	omisiunelor
vocative	omisiune, omisiuneo		omisiunelor

Related terms

• omite