opercul
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French opercule.
Noun
editopercul n (plural opercule)
Declension
editDeclension of opercul
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) opercul | operculul | (niște) opercule | operculele |
genitive/dative | (unui) opercul | operculului | (unor) opercule | operculelor |
vocative | operculule | operculelor |