ospătătură

Romanian

Etymology

From ospăta +‎ -ătură.

Noun

ospătătură f (plural ospătături)

1. (obsolete) hospitality

Declension

Declension of ospătătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ospătătură	ospătătura	(niște) ospătături	ospătăturile
genitive/dative	(unei) ospătături	ospătăturii	(unor) ospătături	ospătăturilor
vocative	ospătătură, ospătăturo		ospătăturilor

References

• ospătătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN