otolit
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French otolithe.
Noun edit
otolit n (plural otolite)
Declension edit
Declension of otolit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) otolit | otolitul | (niște) otolite | otolitele |
genitive/dative | (unui) otolit | otolitului | (unor) otolite | otolitelor |
vocative | otolitule | otolitelor |