pântecuț

Romanian

Etymology

From pântec +‎ -uț.

Noun

pântecuț n (plural pântecuțe)

1. diminutive of pântec; small belly, womb

Declension

Declension of pântecuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) pântecuț	pântecuțul	(niște) pântecuțe	pântecuțele
genitive/dative	(unui) pântecuț	pântecuțului	(unor) pântecuțe	pântecuțelor
vocative	pântecuțule		pântecuțelor