pălămar

See also: palamar

Romanian

Etymology 1

Borrowed from Ukrainian паламар (palamar), from Byzantine Greek παραμοναριος (paramonarios).

Noun

pălămar m (plural pălămari)

1. sexton

Declension

Declension of pălămar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) pălămar	pălămarul	(niște) pălămari	pălămarii
genitive/dative	(unui) pălămar	pălămarului	(unor) pălămari	pălămarilor
vocative	pălămarule		pălămarilor

Etymology 2

Borrowed from Ottoman Turkish پالامار (palamar).

Noun

pălămar m (plural pălămare)

1. hawser

Declension

Declension of pălămar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) pălămar	pălămarul	(niște) pălămare	pălămarele
genitive/dative	(unui) pălămar	pălămarului	(unor) pălămare	pălămarelor
vocative	pălămarule		pălămarelor