pălută

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian palota. Doublet of palat and polată.

Noun

pălută f (plural pălute)

1. palace

Declension

Declension of pălută

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) pălută	păluta	(niște) pălute	pălutele
genitive/dative	(unei) pălute	pălutei	(unor) pălute	pălutelor
vocative	pălută, păluto		pălutelor