păuniț

Romanian

Etymology

From păun +‎ -iț.

Noun

păuniț n (plural păuniți)

1. diminutive of păun

Declension

Declension of păuniț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) păuniț	păunițul	(niște) păuniți	păunițile
genitive/dative	(unui) păuniț	păunițului	(unor) păuniți	păuniților
vocative	păunițule		păuniților

References

• păuniț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN