paliță

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic палица (palica).

Noun

paliță f (plural palițe)

1. (Transylvania) stick

Declension

Declension of paliță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) paliță	palița	(niște) palițe	palițele
genitive/dative	(unei) palițe	paliței	(unor) palițe	palițelor
vocative	paliță, palițo		palițelor

References

• paliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN