panțir

Romanian

Etymology

Borrowed from Polish pancerz or Serbo-Croatian pancir.

Noun

panțir m (plural panțiri)

1. (historical) mercenary army corps

Declension

Declension of panțir

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) panțir	panțirul	(niște) panțiri	panțirii
genitive/dative	(unui) panțir	panțirului	(unor) panțiri	panțirilor
vocative	panțirule		panțirilor