petiționar

Romanian

Etymology

Borrowed from French pétitionnaire.

Noun

petiționar m (plural petiționari)

1. petitioner

Declension

Declension of petiționar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) petiționar	petiționarul	(niște) petiționari	petiționarii
genitive/dative	(unui) petiționar	petiționarului	(unor) petiționari	petiționarilor
vocative	petiționarule		petiționarilor