pizmui

Romanian

Etymology

From pizmă +‎ -ui.

Verb

a pizmui (third-person singular present pizmuiește, past participle pizmuit) 4th conj.

1. to envy

Conjugation

    conjugation of pizmui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pizmui
gerund			pizmuind
past participle			pizmuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pizmuiesc	pizmuiești	pizmuiește	pizmuim	pizmuiți	pizmuiesc
	imperfect	pizmuiam	pizmuiai	pizmuia	pizmuiam	pizmuiați	pizmuiau
	simple perfect	pizmuii	pizmuiși	pizmui	pizmuirăm	pizmuirăți	pizmuiră
	pluperfect	pizmuisem	pizmuiseși	pizmuise	pizmuiserăm	pizmuiserăți	pizmuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pizmuiesc	să pizmuiești	să pizmuiască	să pizmuim	să pizmuiți	să pizmuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pizmuiește			pizmuiți
	negative		nu pizmui			nu pizmuiți