plăntuță

Romanian

Etymology

From plantă +‎ -uță.

Noun

plăntuță f (plural plăntuțe)

1. diminutive of plantă; small plant

Declension

Declension of plăntuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) plăntuță	plăntuța	(niște) plăntuțe	plăntuțele
genitive/dative	(unei) plăntuțe	plăntuței	(unor) plăntuțe	plăntuțelor
vocative	plăntuță, plăntuțo		plăntuțelor