plictisi

Romanian

Etymology

From Greek, compare πλήκτισα (plíktisa) or έπληξα (éplixa) (past of πλήττω (plítto)); probably from πληκτικός (pliktikós, “boring”) through the adjective plicticos.

Pronunciation

• IPA^(key): [pliktiˈsi]

• Audio:

  (file)

Verb

a plictisi (third-person singular present plictisește, past participle plictisit) 4th conj.

1. to bore, to annoy

Conjugation

    conjugation of plictisi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a plictisi
gerund			plictisind
past participle			plictisit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	plictisesc	plictisești	plictisește	plictisim	plictisiți	plictisesc
	imperfect	plictiseam	plictiseai	plictisea	plictiseam	plictiseați	plictiseau
	simple perfect	plictisii	plictisiși	plictisi	plictisirăm	plictisirăți	plictisiră
	pluperfect	plictisisem	plictisiseși	plictisise	plictisiserăm	plictisiserăți	plictisiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să plictisesc	să plictisești	să plictisească	să plictisim	să plictisiți	să plictisească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		plictisește			plictisiți
	negative		nu plictisi			nu plictisiți

Derived terms

• plictisitor
• plictiseală

Related terms

• plicticos