plicușor

Romanian

Etymology

From plic +‎ -ușor.

Noun

plicușor n (plural plicușoare)

1. diminutive of plic

Declension

Declension of plicușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) plicușor	plicușorul	(niște) plicușoare	plicușoarele
genitive/dative	(unui) plicușor	plicușorului	(unor) plicușoare	plicușoarelor
vocative	plicușorule		plicușoarelor

References

• plicușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN