polișor

Romanian

Etymology

From pol +‎ -ișor.

Noun

polișor m (plural polișori)

1. diminutive of pol

Declension

Declension of polișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) polișor	polișorul	(niște) polișori	polișorii
genitive/dative	(unui) polișor	polișorului	(unor) polișori	polișorilor
vocative	polișorule		polișorilor