polițmaistru

Romanian

Etymology

Borrowed from Russian полицмейстер (policmejster).

Noun

polițmaistru m (plural polițmaiștri)

1. policeman

Declension

Declension of polițmaistru

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) polițmaistru	polițmaistruul	(niște) polițmaiștri	polițmaiștrii
genitive/dative	(unui) polițmaistru	polițmaistruului	(unor) polițmaiștri	polițmaiștrilor
vocative	polițmaistruule		polițmaiștrilor